Familia si copilul


 
AcasaAcasa  PortalPortal  CalendarCalendar  GalerieGalerie  FAQFAQ  CautareCautare  InregistrareInregistrare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  ConectareConectare  

Distribuiti | 
 

 3 plante minunate

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
b.ramo
Moderator
Moderator
avatar

feminin Numarul mesajelor : 540
Varsta : 36
Data de inscriere : 11/08/2007

MesajSubiect: 3 plante minunate   9/16/2007, 19:52

3 plante minunate

Sa vorbesti despre triada "musetel, tei, sunatoare" e ca si cum ai trage un bilet castigator la un examen: gasesti atatea virtuti la aceste plante ca ar fi mai usor sa faci o lista cu afectiunile la care nu ajuta ele.
Cum nu suntem prea departe pe drumul de a intelege limba fiarelor sau a plantelor, incercam sa ne facem singuri dreptate fata de factorii de stres si imbolnavire si, din cand in cand, apelam la uzina Flora. Pentru azi iti voi povesti despre trei plante minunate, fara de care nimeni nu si-ar putea inchipui un dictionar al plantelor de leac.

Teiul, musetelul si sunatoarea sunt mai mult decat niste ingrediente pentru ceai. Vom vedea cum se recolteaza plantele medicinale si ce produse putem obtine din cele prezentate astazi, impreuna cu afectiunile asupra carora au influenta benefica.

Recoltarea plantelor
Ttrebuie sa se faca in locuri nepoluate, in momentul optim de dezvoltare a plantei, cand aceasta are cea mai mare concentratie in principii active. Momentul optim de recoltare difera pentru diferitele organe ale plantei (indiferent de specia din care face parte):
- florile - in timpul infloririi
- frunzele - inainte si in timpul infloririi
- radacinile - primavara devreme sau toamna tarziu
- scoarta - numai primavara, cand incepe circulatia sevei
- fructele - cand sunt suficient de coapte
- semintele - dupa coacerea fructelor
- mugurii - primavara, inainte de desfacerea lor.

Cum le culegem?
Cele mai bune rezultate se obtin cu plante proaspat culese. Recoltarea presupune o buna cunoastere a plantelor medicinale, pentru a evita confuziile intre plante care, desi asemanatoare, pot avea efecte nedorite. In cazul in care se vor recolta florile sau partile florale cu frunze ale unei plante, se va utiliza foarfecele. In nici un caz, de exemplu, pentru valorificarea florilor de tei nu se taie ramurile sau copacul insusi. Recoltarea mugurilor este indicat sa se faca din pachetele de exploatare forestiera de primavara de pe arborii doborati. Chiar si in cazul valorificarii fructelor, nu se vor culege toate, pentru a se asigura perpetuarea speciilor.

Modalitati de preparare
Infuzia consta in pastrarea plantei in contact cu apa clocotita, timp de doua - trei minute, dupa care se strecoara. De obicei, proportia este de o lingurita la 250 ml apa clocotita. Se utilizeaza, in general, pentru flori si frunze. Decoctul se prepara din materia vegetala maruntita (de obicei, o lingurita), la care se adauga apa (250 ml) si se fierbe 5 - 30 de minute.

Decoctul se strecoara fierbinte si se completeaza cu apa fierbinte, in cantitatea necesara, corespunzatoare pierderilor prin evaporare. Sucul proaspat obtinut din plante se utilizeaza intern, sub forma de picaturi sau extern, pentru frictiuni. Maceratul consta in pastrarea plantei maruntite, in contact cu apa rece, 1 - 12 ore, la temperatura camerei. Se utilizeaza in cazul plantelor la care extractia principiilor active necesita timp mai lung (vasc, nalba, in).

Cataplasma (sau prisnita) este un preparat pastos, obtinut din planta maruntita, inmuiata in apa, alcool sau la abur, care se pune intre doua bucati de tifon sau panza, dupa care se aplica pe regiunea afectata, iar apoi se infasoara cu o haina calduroasa. Tinctura este o solutie extractiva, alcoolica, ce se prepara la temperatura camerei. Se utilizeaza alcool etilic de 40 - 700. Proportia folosita este de 20% (20 g planta la 100 ml alcool). Planta maruntita se pune intr-o sticla si se adauga alcoolul. Vinul medicinal se obtine din planta bine maruntita, macerata in vin.

Se recomanda a nu se folosi de catre persoanele care sufera de gastrite, hiperaciditate, ulcer, hipertensiune arteriala, afectiuni hepatice. Oteturile aromatice se prepara prin macerarea plantelor in otet de vin, in proportie 50 - 100 g plante maruntite la 1 l otet. Se lasa la macerat 10 - 14 zile, dupa care se strecoara. Este utilizat pentru frictiuni. Uleiurile medicinale se obtin din plantele bine maruntite, macerate in ulei comestibil, timp de trei - sase saptamani.

Uscarea plantelor
Pentru a putea fi pastrate timp indelungat, plantele sau organele plantelor recoltate trebuie sa fie bine uscate. Prin uscare, plantele nu trebuie sa-si piarda culoarea si mirosul lor natural. Ele se intind in strat subtire, pe panza sau hartie alba, pe foi de cort sau gratare de nuiele si se usuca repede la umbra sau in incaperi calde, ventilate (40sC). La soare se pot expune pentru uscare flori albe, radacini, scoarta. La umbra se vor usca flori colorate, frunze, muguri. Fructele se usuca de obicei rapid, la temperaturi ridicate (ex: cuptor etc.). Pentru depozitare, se folosesc doar ambalajele din hartie sau panza. Valabilitatea plantelor uscate este de aproximativ unu - doi ani, dupa care acestea isi pierd din proprietati.

Gramajul potrivit
Pentru ca nu intotdeauna ai la indemana instrumente de masurat, e bine sa stii, in mare, care sunt cantitatile de plante pe care sa le folosesti. Cand folosesti pulbere sau bucatele de plante medicinale, e bine sa stii ce gramaj ai intr-o lingurita plina. Frunzele pe care le folosesti ca ingrediente vor cantari 2 - 3 g la lingurita, in vreme ce florile vor fi ceva mai grele: 3 - 4 g.

O lingurita de seminte cantareste pana la 8 - 10 g. Radacinile si rizomii care ocupa suprafata unitatii de masura amintite vor cantari maxim 5 - 7 g. Scoarta, apropiata ca textura, are cam aceeasi greutate: 6 - 7 g. Fructele plantelor medicinale care vor ocupa o lingurita vor fi calculate ca avand greutatea de 5 - 6 g. Partile aeriene ale plantelor, cele mai des utilizate, cantaresc 4 - 5 g.

Musetelul - un miros characteristic
Musetelul bun are un miros caracteristic si penetrant, deosebindu-se de celelalte specii inrudite prin aceea ca are receptaculul capitulului bombat, conic, gol in interior, iar printre flori nu exista bractee sau paiete. Se folosesc florile, fara peduncul, recoltate in lunile mai - august. Recoltarea se face pe timp uscat, dupa ce se ridica roua. Florile ofilite nu se culeg. Recoltarea se face cu piepteni speciali sau cu mana, adunand capitulele florale. Florile se intind la umbra, pentru a se racori, apoi se vantura, pentru a se indeparta corpurile straine si praful.

Musetelul este anestezic, dezinfectant, antiinflamator, antiseptic, bacteriostatic, bactericid, sedativ, carminativ, antispastic, gastric si intestinal, cicatrizant, sudorific, antidiareic. Nu este nici o exagerare cand musetelul este numit "leac pentru orice boala", in special pentru copii. Se foloseste in gastrite, enterocolite, diaree, balonari, colici intestinale, dismenoree (tulburari menstruale), amenoree, insomnii, orhite, nefrite, conjunctivite, gingivite, abcese. Baile si spalaturile cu musetel sunt indicate in starile de epuizare, pentru efectul lor sedativ.

Musetelul stimuleaza peristaltismul intestinal, fara a provoca purgatie si de aceea este indicat in hemoroizi, atat intern, sub forma de ceai, cat si extern - alifia de musetel. In sinuzite se fac inhalatii cu abur de musetel, iar in nevralgii se fac frectii cu ulei de musetel. Uleiul de musetel indeparteaza oboseala membrelor si este folosit in masajul membrelor paralizate.

Tinctura de musetel este un produs antiinflamator, antispastic, analgezic, emolient, antiseptic, sedativ neurovegetativ. Se indica intern pentru colici abdominale, infectii gastro-intestinale si extern pentru arsuri, plagi infectate, stomatite, faringite. Compresele cu ceai de musetel sau tei ajuta la ochii incercanati, obositi sau rosii. In cazuri de arsuri, se unge partea vatamata cu miere naturala si se acopera cu o bucatica de folie de plastic, dupa care se pune un bandaj. Tratamentul se face dimineata si seara, pe o perioada lunga. Inaintea fiecarui tratament se spala pielea cu ceai de musetel sau de tei.

Sunatoarea - pojarnita
Se mai numeste, in limbaj popular, si pojarnita. Florile au petale galbene- aurii stropite cu puncte negre. Au un miros caracteristic, balsamic, si un gust aromatic-amar.
Sunatoarea este cunoscuta ca fiind un bun cicatrizant, antiinflamator, colagog, antiseptic, astringent, antidepresiv. Se foloseste intern in hepatite acute si cronice, colecistite si ulcer, diaree, dischinezii biliare, stari depresive usoare si extern, sub forma de bai si cataplasme - are proprietatea de a calma durerile si de a cicatriza ranile, indeosebi in arsuri.

Contraindicatii: la persoanele sensibile poate provoca, in timpul tratamentului, fotodermatoze, poate incetini ritmul de absorbtie al unor medicamente (contraceptive, antibiotice etc.). Tinctura de sunatoare este un antidepresiv usor, cu actiune datorata in principal hipericinei, dar si xantonelor. Este un adjuvant in tulburari neurovegetative (in special datorate menopauzei sau premenopauzei) si stari depresive sau anxietate.

Maceratul in ulei se prepara din 20 g sunatoare maruntita, 20 ml alcool si 200 ml de ulei de floarea-soarelui. Se lasa la macerat doua - trei zile, se filtreaza, se toarna in sticle cu dop ermetic si se tine la loc racoros. Uleiul de sunatoare obtinut se foloseste, cate o lingura dupa fiecare masa, impotriva dischineziei biliare, pentru stimularea functiei hepatice, in gastrite hiperacide si in ulcer gastric.

Teiul - sedativ
Mirosul placut al florilor de tei se datoreaza prezentei farnesolului. In florile de tei au fost puse in evidenta o serie de flavonoide care explica unele din proprietatile farmacodinamice ale plantei. Intre acestea, tilirozida ocupa un loc important. In florile de tei se gasesc si zaharoza, taninuri galice si catehice, cantitati reduse de fraxozida si esculozida. Inflorescentele au, datorita uleiului volatil, actiune neurosedativa si antispastica; datorita mucilagiilor reduc inflamatiile cailor respiratorii.

Datorita acestor proprietati, florile de tei sunt utilizate ca sedative nervoase in insomnii si ca expectorant in bronsite. Actiunea sedativa poate fi utilizata si la copii mici, sub forma de bai cu flori de tei. Extractul de muguri de tei argintiu este anxiolitic, hipnotic (actioneaza pe centrul somnului, dar si pe axa cortico-hipotalamica si substanta reticulata, restabilind procentul de serotonina cu efect calmant), sedativ, coleretic, vasodilatator usor, antispasmodic si hipotensor lejer. Este folosit in cazuri de distonie neurovegetativa cu manifestari de anxietate, insomnie la adult si copil, dezobisnuire de somnifere, emotivitate, tranchilizant in alergii, prurit nervos, tulburari cardiace date de stres, nervozitate, hipertensiune, dischinezie biliara hipertonica, colite spastice, tulburari depresive cu anxietate datorate contraceptivelor.

_________________


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Adina
Admin
Admin
avatar

feminin Numarul mesajelor : 562
Varsta : 36
Data de inscriere : 10/08/2007

MesajSubiect: Re: 3 plante minunate   9/24/2007, 10:24

Da foarte bun articol Ramo .Si eu imi faca ceai de tei cand sunt tare agitata sau nu pot dormi.Ma ajuta mult! yes good job
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://familiasicopilul.forumsmotions.com
 
3 plante minunate
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Familia si copilul :: TRUSA SANITARA :: Farmacia naturii-
Mergi direct la: