Familia si copilul


 
AcasaAcasa  PortalPortal  CalendarCalendar  GalerieGalerie  FAQFAQ  CautareCautare  InregistrareInregistrare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  ConectareConectare  

Distribuiți | 
 

 Sa spuna povesti

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Adina
Admin
Admin
avatar

feminin Numarul mesajelor : 562
Varsta : 36
Data de inscriere : 10/08/2007

MesajSubiect: Sa spuna povesti   8/11/2007, 17:33

Cum l-a pacalit Broscuta pe Leu

A fost odata un Leu care domnea peste o padure mare.
Leul era mare si fioros, si toate celelalte animale se temeau de el. In fiecare dimineata ele trebuiau sa mearga sa gaseasca de mancare pentru Leu. Apoi trebuiau sa o duca la grota lui la timp pentru micul dejun.
Intr-o dimineata Broscuta s-a trezit foarte tarziu. "Vai de mine," isi spuse ea. "Nu am nimic de mancare pentru Leu si deja a trecut de micul dejun. Ce ma fac?"
Broscuta s-a gandit si s-a gandit. Stia ca trebuie sa mearga la grota Leului. Dar daca se ducea fara mancare, el ar fi inghitit-o pe ea in loc.
Intr-un final i-a venit o idee. "Stiu," si-a zis ea. "Il voi pacali pe domnul Leu asa de rau incat va uita complet de acest mic dejun". Si hop, hop, hop a plecat spre grota Leului.
Leul statea la intrare si astepta. "Ai intarziat, Broscuto," a racnit el. "Si unde-mi este mancarea?"
"Vai, domnule Leu, un lucru teribil mi s-a intimplat," a spus Broscuta. "Cind am plecat dimineata de la balta, un alt leu a sarit la mine si mi-a luat mancarea pe care ti-o aduceam."
"Cum?" a racnit Leul. "Un alt leu in padure?"
"Oh, da," a spus Broscuta. "Are ochii mari si galbeni, coama bogata si dinti ascutiti ca ai tai."
Leul a sarit in picioare. "Du-ma imediat la balta ta Broscuta," i-a ordonat el. "Am sa gasesc acel leu si am sa-l alung!"
Si hop, hop, hop inapoi spre balta a plecat Broscuta cu Leul in urma ei.
Cand au ajuns, Broscuta s-a prefacut ca se uita in toate partile. "Nu vad acel leu niciunde," a zis ea. "Probabil se ascunde pe fundul baltii."
Leul s-a uitat jos in apa. Si a vazut in ea fata unui leu exact ca el, care il privea. Avea ochii mari si galbeni, coama bogata si dinti ascutiti ca si ai lui.
Bineanteles ca Leul se vedea reflectat in apa, dar el nu stia de asta. A sarit la fata care-l privea PLEOSC! si a nimerit exact in mijlocul baltii!
Ah, cat de prost s-a simtit Leul. "Nu este nici un alt leu in balta!" a strigat el. "Am fost pacalit!" Era asa de rusinat incat a iesit din apa si a luat-o la fuga cat a putut de repede.
Broscuta era tare multumita de isprava ei. Pacaleala a functionat! Cu un zambet mare pe buze, s-a dus hop, hop, hop mai departe sa le povesteasca si celorlalte animale ca Leul a plecat si ca de acum incolo vor putea trai linistite.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://familiasicopilul.forumsmotions.com
crina
Mamic avansat
Mamic avansat
avatar

Numarul mesajelor : 583
Varsta : 42
Data de inscriere : 12/08/2007

MesajSubiect: Re: Sa spuna povesti   9/14/2007, 19:21

Andrei si piticul




A fost odata, ca niciodata ca-n orice poveste. A fost odata un baietel pe care-l chema Andrei. Andrei era un copil ca toti copiii: nici prea cuminte, nici prea neascultator, nici prea linistit dar nici prea neastamparat, ce mai, ca fiecare dintre voi. Dar Andrei, de fire fiind putin cam incapatanat, avea o mare problema: nu voia nici in ruptul capului sa spuna cuvintele magice: "te rog". In loc de "mama, imi dai te rog apa" spunea "mama, da-mi apa!", in loc de "tata, ma ajuti te rog sa ma imbrac" spunea "tata, ajuta-ma sa ma imbrac" si tot asa. Parintii au incercat in fel si chip sa-l invete sa spuna aceste cuvinte minunate si atat de simple "te rog". Nimeni nu stia din ce motiv Andrei nu vrea sa le rosteasca. Parca s-ar fi certat candva cu ele. Nimic nu reusea sa-l convinga. Parintii, ca orice parinti. Dupa multe incercari, desi Andrei nu rostea cuvintele magice, faceau ce le cerea acesta.
Pana intr-o zi

De dimineata Andrei fusese parca mai neascultator ca niciodata. Neastamparat, obraznic, nimic nu-i era pe plac. Mama era foarte suparata pe el. La un moment dat Andrei ii spuse: - Mama, mi-e foame, da-mi de mancare!
- Nu asa se cere un lucru, ii raspunse mama.
- Stii bine ca eu nu spun cuvintele magice.
- Atunci nu vei primi de mancare.
Obisnuit ca pana la urma i se va face pe plac, Andrei continua sa ceara de mancare, in felul lui. Dar de data aceasta mama era hotarata:
- Pana nu spui "te rog" nu primesti nimic.
Timpul trecea si veni ora somnului de pranz. Cum Andrei era in continuare incapatanat, se culca flamand. Si incepu sa viseze.
"Se facea ca parintii nu-i mai indeplineau nici o dorinta. Stand asa, suparat, aparu langa el un pitic.
- De ce esti suparat, Andrei?
- Parintii mei nu imi mai fac de loc pe plac. Daca le cer sa-mi dea ceva nu-mi dau, daca le cer sa faca ceva pentru mine nu fac. Sunt foarte suparat.
- Numai pentru atat, se mira piticul. Tu stii ca noi, piticii, avem puteri magice și ca suntem si foarte buni prieteni cu copiii?
- Nu stiam.
- Ei bine, asa este. Si ca sa-ti dovedesc, am sa te ajut, dar trebuie sa faci ce-ti spun. Vrei?
- Da, cum sa nu.
- Asculta-ma bine. De cate ori vrei ca parintii sa faca ceva pentru tine tu nu trebuie decat sa-mi rostesti numele. Eu te voi auzi oriunde as fi si atunci, ma voi face mic, mic, mic de tot, voi zbura langa urechea lor si le voi sopti sa faca ce le ceri. Ei vor crede ca vorbele mele sunt gandurile lor si ma vor asculta. Simplu, nu?
- Foarte simplu. Iti multumesc mult. Dar nu mi-ai spus cum te cheama.
- A, da, uitasem. Numele meu este "Te rog". Am plecat. La revedere si nu uita ca te voi ajuta intotdeauna.�

Andrei se trezi din somn. Gandul ii era numai la prietenul lui din vis. Se gandi sa-l incerce. Merse in bucatarie, unde se afla mama sa si-i spuse:
- Mama, mie foame, imi dai sa mananc? Si imediat dupa aceea rosti numele piticului: "Te rog".
Atunci se petrecu un lucru nemaipomenit. Mama statu putin, cu sprincenele ridicate si foarte atenta, de parca nu stia ce se intampla. Andrei zambi. El stia ca prietenul sau, pe care nu-l vedea de mic ce se facuse, ii spunea mamei sa-i dea de mancare. Si, intr-adevar, mama ii raspunse:
- Da, dragul meu.
"A mers. Am un prieten minunat" , gandi Andrei. Dupa ce a mancat tot a iesit afara si le-a povestit tuturor prietenilor despre piticul "Te rog", prietenul lor. Binenteles ca toti, care aveau cateodata probleme ca cea a lui Andrei, l-au chemat pe pitic in ajutor. Iar piticul abia astepta asta. De fiecare data, se facea mic, mic, mic de tot, zbura langa urechile parintilor, si nu numai, si le soptea sa faca ceea ce le cereau copiii (binenteles ca numai daca acel lucru nu era peste puterile celor mari).
Nu credeti, copii? Incercati si voi!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
crina
Mamic avansat
Mamic avansat
avatar

Numarul mesajelor : 583
Varsta : 42
Data de inscriere : 12/08/2007

MesajSubiect: Re: Sa spuna povesti   9/15/2007, 10:10

Cenusareasa





A fost odata un om bogat, care si-a luat ca nevasta de-a doua o femeie rea si ingamfata, cu doua fete ce-i semanau leit.
Barbatul avea la randul lui o fiica ca painea calda. Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere copile, ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. Fata era pusa sa roboteasca cat era ziulica de mare. Spala vase, freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor, dormea in pod, pe un brat de paie, in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite, cu paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana in picioare. Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei, care stia de frica nevestei.
Cand termina treaba, se cuibarea in cenusa, intr-un colt al vetrei, si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa".
Cu toate hainele sale ponisite, Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei, in ciuda vesmintelor lor bogate.
Intr-o buna zi, fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei, vestite prin frumusetea lor.
- Voi purta rochia de catifea rosie, spuse sora cea mare.
- Iar eu, fusta cea alba, mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante, adauga mezina.
Surorile cerura parerea Cenusaresei, care le sfatui cum stia mai bine, ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. Astfel surorile incuviintara ca Cenusareasa sa le pieptane.
Ele o intrebara:
- Cenusareaso, ti-ar place si tie sa mergi la bal?
- Vai, domnisoarelor, va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine!
- Ai dreptate, lumea s-ar prapadi de ras, vazand-o pe Cenusareasa la bal.

Fata, care era buna la suflet, le ajuta la pieptanat pe cele doua surori, care nu mancasera timp de doua zile, rabdand de foame in fata oglinzi. In sfarsit, sosi si seara petrecerii. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea.
Cand le pierdu din ochi, se porni sa verse lacrimi amare. Nasa fetei, vazand-o inlacrimata, o intreba:
- De ce plangi? Ce-i cu tine?
- As dori atat de mult ...as dori atat de mult�
Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. Atunci, nasa ei, zana, o intreba:
- Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal?
- Vai, da, spuse Cenusareasa si suspina din nou.
- Ei bine, daca vei fi o ascultatoare, te voi ajuta sa te duci. Apoi spuse: Mergi in gradina, alege un dovleac si adu-mi-l.
Cenusareasa pleca sa-l caute.
Dupa un timp, aduse un dovleac de toata frumusetea. Zana il scobi, lasandu-i numai coaja. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita.
Se duse apoi la cursa de soareci, unde gasi sase soareci si, cu o atingere de nuia, ii prefacu, unul dupa altul, in sase armasari suri. Era un echipaj de toata frumusetea.
- Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana, spuse Cenusareasa, care cauta acum un vizitiu.
- Ai dreptate, raspunse nasa fetei, du-te si vezi.
Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa.
- Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare, mai spuse zana fetei.
Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute, pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi, care se urcara in spatele calestii.
Zana o intreba pe Cenusareasa:
- Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita?
- Da, dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate?

Zana le atinse cu nuiaua fermecata, si pe indata hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint. Ii darui o pereche de conduri din sticla, cum nu se mai vazusera.
Astfel gatita, Cenusareasa se urca in caleasca, iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii.
Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca fericita.
Printul stiind de sosirea unei printese, alerga in intampinarea ei, oferidu-i bratul, la scara calestii, si o conduse in marea sala de bal, unde se aflau oaspetii. Dansatorii incremenira si viorile amutira. "E neasemuit de frumoasa", se auzea de pretutindeni.
Regele insusi sopti reginei:
- Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si de blanda.
Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura, iar fiul regelui ii oferi cinstea de a o invita la dans, in admiratia tuturor pentru gratia cu care misca. In timpul ospatului, printul, stand cu ochi la ea, nu manca mai nimic. Fata se apropie de surorile ei, spunandu-le cuvinte de lauda, dar ele nu o recunoscura.
In timp ce o admirau, Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert de ora inaite de miezul noptii; ea facu o plecaciune adanca si disparu.
Acasa o intalni pe nasa ei, careia ii multumi zicand:
- Tare as vrea sa merg si maine la petrecere.
In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le deschida.
- Ce mult ati zabovit! le spuse ea.
- Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa dim lume. Nimeni nu o cunoaste, ii spuse una din surori.
A doua zi, cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea, mai frumoasa decat intaia data.
Printul nu se misca de langa ea, si cum fata se distra de minune, uita de povetele nasei ei.
Cand auzi prima bataie a orologiului, de la miezul noptii, se ridica si fugi sprintena ca o caprioara.
Printul o urma, dar nu o prinse. In graba, se intampla sa-i cada un condur din sticla, pe care printul il culese. Ajunse acasa fara caleasca, fara lachei, cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior.

Cand surorile se intoarsera de la bal, Cenusareasa le iscodi:
- Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa?
Acestea ii raspunsera:
- Printesa a disparut cum a batul miezul noptii si a lasat sa-i cada un condur de sticla, pe care fiul regelui l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii. E tare indragostit de printesa cea frumoasa, mai spusera surorile.
Cateva zile mai tarziu, fiul regelui daduse de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se va potrivi pantoful pe care il gasise.
Il incercara mai intai printesele, apoi ducesele si intreaga curte, dar in zadar. A fost adus apoi celor doua surori, care s-au straduit in fel si chip da le intre piciorul in condur, dar nu au reusit.
Cenusareasa, care le privea, recunoscu condurul si intreba:
- Pot si eu sa incerc?
Surorile se pusera pe ras, batandu-si joc de ea.
Cavalerul care aduse condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa.
- Am porunca sa incerce toate fetele condurul, spuse el si se apropie cu pantoful de piciorul Cenusareasei, pe care se potrivi fara nici o greutate.
Si mare fu uimirea celor doua surori, cand Cenusareasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care il puse in picior. In aceeasi clipa sosi si nasa fetei. Ea atinse cu nuiaua fermecata zdrentele Cenusaresei, prefacandu-le intr-o mandrete de straie.
De indata, cele doua surori, o recunoscura si se aruncara la picioarele ei , cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite. Cenusareasa le ajuta sa se ridice, spunandu-le:
- Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic.
Cenusareasa fu condusa la print, care a fost si mai impresionat de frumusetea ei. Peste putin timp dupa aceea, el o lua de sotie. Iar ea le primi pe cele doua surori ale sale la palat si le gasi drept soti doi curteni de neam.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Sa spuna povesti   

Sus In jos
 
Sa spuna povesti
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Familia si copilul :: CEI MAI RASFATATI :: Sa invatam copii sa..-
Mergi direct la: